Momente in care fosnim si nu ne cad frunzele…

Înainte de a păşi pe poarta acestui blog pe care am lăsat-o deschisă aşteptându-vă, trebuie să ştiţi că e curtea, casa, încăperea unui om ce caută pe zi ce trece să fie mai bun, mai frumos, mai curat. Dacă reuşesc veţi citi în rândurile publicate mai des sau mai rar, aşa cum sunt şi încercările de care vă pomeneam, mai uşoare sau mai grele… Sunt soţie de om bun, mamă de trei copii minunaţi şi femeie ce vrea să-şi urmeze menirea curat, simplu şi dreptmăritor. Mai poftiţi pe la noi!

4 comentarii la „Momente in care fosnim si nu ne cad frunzele…

Lasă un comentariu