Sara pe deal

Iată că a trecut încă o zi din cele multe sau puţine pregătite de Bunul pentru mine. Multe bucurii s-au perindat cu o zi înainte  – de la venirea mamei şi mătuşii, de la multele mesaje cu urări aproape până la statul în apusul soarelui, pe deal. Statul în apusul soarelui pe deal, în lumina caldă numai bună de poze dragi. Atunci am simţit că se rupe lumea, că ma rup de griji, de gânduri, de toate şi că întinsul în iarba pământului îmi absoarbe orice crispare de pe frunte. Şi mi-a absorbit!

Am gustat o nepăsare firească, eu însămi fiind ‘păsătoare’ de fel, de desprindere şi savurare a bucuriei, lucru foarte rar simţit de când sunt mamă şi am pătruns în caruselul treburilor gospodăreşti. Mi s-a luat un bagaj de pe umeri, inimă, gând şi s-a îngropat în pământul pe care l-am umbrit cu trupul meu. Ciudat lucru atunci când înaintezi în vârstă! Dar eu m-am eliberat, mă simt parcă mai uşoară, sufleteşte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s