Viata la tara

Viata la tara pentru cei care au crescut la sat e un lucru pur si simplu obisnuit. Pentru mine, nascuta si crescuta la oras, in alt context, ar fi fost o aventura, dar in contextul de azi… e o povara. Of, cati tanjesc sa mai petreaca zile la tara, iar eu ma revolt mereu ca stau aici. Nu mai conteaza aerul, linistea, culoarea… Caci linistea satului nu percuteaza deloc cu linistea mea. Eu nu sunt de fel un om linistit. Nici agitata nu sunt, sunt un om la locul meu, mai mult ca oricand, si atat. Dar, spre durerea mea, locul meu nu e aici… Deci cred ca mi-am pierdut locul…