O ploaie din mine 16 mai 2012

Nu am mai scris demult și acum, când scriu, nu mai scriu din neputința treburilor casnice ci scriu din neputința celor sufletești… Cu urechea la camera în care dorm cei mici, într-o dimineață plină de apă ce curge de sus, mă sforțez din răsputeri să dau afară ploaia din mine.

O, Doamne, mai ai timp de plâns cu atâtea pe cap? ar răsuna o voce de nu știu unde, din mine sau din afară, nu e clar… Cu atâtea treburi pe cap?!?!?!Cu atâția copii?!?!?!? Sunt patru, între timp, am uitat să mă laud…Până și bucuria mea plânge. O, Doamne, se poate așa ceva? Sufletește sunt încărcată până sus și înapoi. Nu știu ce vreau, ce aștept, unde trebuie să ajung.

În ultimul timp, m-am irosit vorbind. Și dacă la oraș asta e la ordinea zilei și nu o simți atât de acut, la sat trăind și neavând conversații foarte des vezi și simți rapid preaplinul și preapuținul.

Acum sunt în preapuțin. M-am împuținat neraportându-mă constant la Susul care mă ținea vertical, s-au mai slăbit din ațe și acum joc precum un om ce se pierde în ploaia lacrimilor. Mă ridic uitându-mă în sus, Doamne, rogu-Te, ține ața mai strâns!

Strop de gând şi ploaie 21 iulie 2011

Trece mult timp până când reuşesc din nou să mă adun… E lucrul mult ce trebuie dus la bun sfârşit, sunt copiii care sunt  mai energici decât în alte dăţi, nu ştiu, habar n-am… cert e că nu mai am suflul acela pentru scris poate pentru că, asemeni copiilor, oi fi şi eu în vacanţă. Cel puţin la nivel de scris.

Am trei scrisori care aşteaptă demult să fie trimise destinatarelor. Da, Vali, da, Aura, da, Ama -  scriu! Numai ca timpul meu e total altul, altul decât timpul vostru. Totul se împarte la 4 sau poate la 5, căci eu mă exclud… Dar vă port în gând şi vă compun scrisori atunci când apuc să mai închid ochii doar aşa cât să mai stau oarbă în faţa grijilor. Nu pentru foarte mult timp, însă. Apoi, ba nu găsesc foi că cei mici le-au desenat pe toate, ba nu găsesc un pix că din nou, muşchetarii au aruncat pixurile pe sub paturi, ba una, ba alta… dar le dau de cap, promit!

Până una alta, ploaia se înteţeşte după zile întregi de zăpuşeală care m-au scos din joc. Nu e bine nici aşa. Cu omul nu e bine nicicum. Ce greu trebuie să îi fie Bunului!

Sara pe deal 7 iunie 2011

Iată că a trecut încă o zi din cele multe sau puţine pregătite de Bunul pentru mine. Multe bucurii s-au perindat cu o zi înainte  – de la venirea mamei şi mătuşii, de la multele mesaje cu urări aproape până la statul în apusul soarelui, pe deal. Statul în apusul soarelui pe deal, în lumina caldă numai bună de poze dragi. Atunci am simţit că se rupe lumea, că ma rup de griji, de gânduri, de toate şi că întinsul în iarba pământului îmi absoarbe orice crispare de pe frunte. Şi mi-a absorbit!

Am gustat o nepăsare firească, eu însămi fiind ‘păsătoare’ de fel, de desprindere şi savurare a bucuriei, lucru foarte rar simţit de când sunt mamă şi am pătruns în caruselul treburilor gospodăreşti. Mi s-a luat un bagaj de pe umeri, inimă, gând şi s-a îngropat în pământul pe care l-am umbrit cu trupul meu. Ciudat lucru atunci când înaintezi în vârstă! Dar eu m-am eliberat, mă simt parcă mai uşoară, sufleteşte!

Never too late… 4 iunie 2011

Am evitat să folosesc expresii cu fonie anglosaxonă în împărtăşirile mele pentru că mi se părea că viaţa la ţară nu atinge vreo coardă din trecutul meu anglofil… şi atunci am adaptat zvâcnirile English la expresii neaoşe deprinse din zona în care locuim acum.

De data asta mi-am permis să nu mă gândesc prea mult că pisica-i mâţă şi nu cat şi mi-am dat seama că nu va fi never too late să întâlnesc oamenii după care am tânjit de cînd mi-am făcut un cuib la ţară. Şi i-am întâlnit făcând lucruri pentru copii, pentru acei  copii… Şi dăruind vei dobândi… şi-am dobândit peste masură!

Mulţumesc!

Campania Umanitara “De la suflet la zambet” 5 mai 2011

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti (http://asociatiaorthograffiti.wordpress.com)
organizează
campania umanitară “De la suflet la zâmbet” în perioada 1 mai – 1 iunie 2011 destinată strângerii de fonduri, haine, produse de curăţenie şi igienă, pampers şi jucării pentru copiii de la Valea Plopului.

Pentru cei care nu ştiţi sau aţi auzit prea puţin, Valea Plopului-Valea Screzii este un aşezământ de plasament familial înfiinţat de pr. Nicolae Tănase.

Mai multe informaţii puteţi găsi aici: http://www.asociatiaprovita.org/despre-noi/

Intre 1 mai-1 iunie 2011 pentru detalii sau donare produse puteti lua legatura cu persoanele de contact din

Bucuresti:
Alexandra Nadane – 0725 034037
Miruna Ionescu – 0748 851336
Florentin Duban – 0769 547330
e-mail: asociatia_orthograffiti@yahoo.com

Timisoara:
Adriana Szasz – 0745 530577 (adriana_dh@yahoo.com)
Cristian Szekeres – 0754 887 938

Cluj:
Raluca Sava-Ferentinos – 0758 370645(cferentinos@yahoo.com)

Orastie-Deva:
Adriana Ioana Bârcean – 0254 246429(adri_guiu@yahoo.co.uk)

sau puteţi dona bani în următoarele conturi:

RON

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuțicod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184390.0211.ROL.1 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO42 RNCB 0211 0118 4390 0001
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

EUR

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuțicod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.EUR.3 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO85 RNCB 0211 0118 4390 0003
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

USD

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuțicod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.USD.2BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO15  RNCB 0211 0118 4390 0002
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

CAD

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuțicod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.CAD.5BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO31  RNCB 0211 0118 4390 0005
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

Mulţumim!

Primăvară 5 martie 2011

De la geamul de lângă calculator, se vede o coamă de acoperiş bine luminat de soarele de afară şi deasupra lui un albastru cald (da, cald…) de cer senin. Pe ţiglele acoperişului se proiectează umbra fumului de la soba din camera noastră. Da, s-a aprins şi focul. În sfârşit!

Azi, copiii s-au bucurat de primăvară, au făcut un “experiment” (au reuşit să se umple din cap până în picioare de noroi) şi şi-au făcut un parc în grădina părăsită pe timp de iarnă. Azi Luca a mişcat după atâta luni de amorţeală şi balansoarul din grădină. Azi toate s-au mişcat…

Azi, Năsuc, câinele nostru săltăreţ, a intrat în şură şi a speriat cele două oi, care speriate la rândul lor, s-au despărţit una de alta şi au fugit care încotro… una, a ajuns la fântână, a dărâmat tot ce-a prins în cale, apoi confuză, a vrut să ne intre în bucătărie… Ce bine că nu avem berbeci! A ajuns la locul ei, trasă fiind de lână şi de urechi căci Năsuc n-o scăpa din lătrat.

Acum, copiii dorm după ore multe petrecute în soarele de primăvară…

De-acum încep să se mişte toate pe-afară!

Un pas spre primăvară… 1 martie 2011

Firesc ar fi să zâmbim mirosind aer primăvăratic şi să ne desfătăm în raze de soare plin… La noi, fulgi anemici zboară haotic prin aer şi apa crapă complice la vremea de afară… a îngheţat!

Am simţit adiind un iz de mărţişor aseară când cu avânt mă gândeam că voi termina repede cele 10 mărţişoare pentru fetiţele de la grădi. Luca trebuia să ofere mărţişoare pe cartoanele tăiate proaspăt şi scrise cu relaxare (mai în sus mai în jos cu o literă, două) chiar de el – “  cu drag, Luca”. Nu le-am mai terminat… am făcut doar două pentru fetiţele de la grădi ce le am şi acasă… Am amânat totul pentru 8 martie ca să am răgaz.

Mă grăbesc să iau copiii de la grădi, urându-vă o primăvară caldă în care sufletul să îşi scoată nasul de sub plapuma iernii…

Vă pup primăvăratic!

Teroarea gândurilor 11 februarie 2011

Ar trebui să fac curat, avem musafiri dragi azi. Dar stau cu gândul la un articol nou de mult timp… Îl mestec în gând, îl întorc şi iarăşi îl mai dau o dată prin ciur…Şi totuşi nu am ajuns să scriu decât acum, pe grabă… M-aşteaptă maiaua deja umflată pentru aluatul pâinii, focurile de alimentat… vasele de spălat(la mine mereu se adună), prafuri de şters şi podele de aspirat… şi uite aşa, facem treburi de gospodine măcinate de gânduri…

Poate aşa sunt mamele, mereu planifică, mereu sunt înainte cu gândul, ştiu dinainte ce şi cum or să facă şi înţeleg greu cum taţii nu pot să vadă lucrurile aşa. Mai ne aşezăm o clipă şi iarăşi ne invadează gânduri şi ne rostogolim în planuri şi ne “trezim” bine-mersi, din visat, în acelaşi loc… Oare cât timp a trecut? Mai am timp să le fac toate până…?

( va urma – timpul trece şi nu are pardon!!!)

Hai, citeşte-ne, citeşte-ne cu ochii închişi…aşa, din minte! 24 ianuarie 2011

“A fost o dată ca niciodată…”, întotdeauna încep aşa poveştile, fie din minte citite, cu ochii închişi, fie răsfoind prin cărţi luate de pe raftul cu cărţi grele, cu ochii deschişi…
“Hai că ştii”, insistă Irina în exerciţiul ei de a mă convinge că pot să mă sacrific şi la nivelul ăsta. În fond, după spusele lui Luca, mamele la toate se pricep şi toate le ştiu. Mi-e teamă că nu sunt atât de adunată cât să pot să încropesc ceva, cu ochii închişi – Irina îmi permite să închid ochii că doar citesc… din minte.
Închid ochii şi mă văd, nu-mi arde de poveşti, e chiar momentul din zi sau noapte sau ce-o fi, ca nu văd, doar am ochii închişi şi citesc din minte. Şi mintea nu are zi sau noapte, mintea e din altă poveste! Şi atunci îmi spun că, în sfârşit, în focul zilei sau nopţii, ce-o fi, am apucat şi eu, cu permisiune, să închid ochii, să mă adun, fără să se revolte careva, fără să pierd vreun aspect. Şi nu visez, deşi ce repede-aş visa! Ce bine mi-ar prinde şi mie o poveste, o poveste de odihnă, o poveste de linişte…
Şi Irina insistă cu Scufiţa Roşie care n-are pălărie roşie cum mi-a scăpat din neatenţie, are glugă! Şi gluga nu e pălărie! Să fie clar!
Am început greşit, îmi zic, s-a dus, n-or să doarmă şi vai, ce-aş mai dormi chiar şi fără poveste, poate să aibă şi pălărie Scufiţa Roşie că nu mă supăr, dar hai, dormiţi! Mama a obosit!

Şi Luca dacă n-ar fi adormit primul, ar fi adăugat:

“Mamele nu obosesc niciodată”!

Mami, când deschidem ochii, ni se sting visele? 21 ianuarie 2011

Mă întreba Irina aseară, înainte de culcare… Luca şi Irina dorm în patul etajat: Luca, sus, Irina, jos. Ioana, singură, încă în patul de bebe. Toţi în aceeaşi cameră. Încă.

Pentru că la Irina mai poate sta încă o persoană fără să clatine prea mult echilibrul locului, aleg să mă aşez lângă ea, seara, înainte de culcare. Da, pe copiii mei trebuie să îi culce mereu cineva.

Au chef de poveşti, Luca ar fi vrut să i se citească, Ioana cântă în surdină, aşa, înainte de somn. Irina vine mereu cu întrebări ce adie pe pleoape şi tremură uşor pe genele ce încet încet, se închid.

La intrebarea Irinei, nu am putut decât să răspund “Da”, fără să mă gândesc vreo clipă că la copii e altfel… ca şi la oameni mari, uneori. Că mai visăm deschis şi mai clipim şi nu creem episoade. Asta ne face să mai zburăm nevazuţi în miez de zi, cu gândul spre alte tărâmuri ce ne dau speranţă şi ne mângâie fărâma de bunătate.

Asta fac şi eu, zilnic, atunci când copiii sunt la grădiniţă. Deschid fereastra sufletului larg şi îmi dau drumul la fluturi…

Mărtineşti, 21 ianuarie 2011